OK
X
invidie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it., lat. invidia)
1.
sentiment
de
necaz
și
de
ciudă
provocat
de
succesele
sau
calitățile
altuia;
pizmă.
gelozie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. gelosia)
1.
sentiment
chinuitor
provocat
de
bănuiala
sau
certitudinea
că
persoana
iubită
este
necredincioasă.
2.
invidie.
invidia
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (it. invidiare)
1.
a
privi
cu
invidie
pe
cineva;
a
pizmui.
2.
a
râvni,
a
dori
ceva
străin.
invidios, -oasă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (it. invidioso, lat. invidiosus)
1.
plin
de
invidie;
pizmaș.
lușa
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. loucher)
1.
a
se
uita
cruciș,
sașiu;
(fam.)
a
privi
cu
invidie.
invidiabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (cf. it. invidiabile)
1.
care
este
demn
de
invidie.
2.
care
stârnește
sau
merită
invidie,
dorință;
dezirabil.
supăros, -oasă
Parte de vorbire:
adj. (reg.)
Etimologie: (supăra + -os)
1.
(și
s.m.f.)
(om)
care
nu
știe
de
glumă
și
se
supără
(extrem
de)
repede
și
(foarte)
des;
supărăcios.
2.
stăpânit
de
invidie;
invidios.
3.
care
a
suferit
o
mare
neplăcere,
lăsându-se
pradă
durerii,
tristeții;
supărat.