Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. inviolable, lat. inviolabilis)
1. care nu poate fi violat, încălcat; sacru; care se află în mod legal la adăpost de orice urmărire sau pedepsire.
2. (despre un domiciliu) care nu poate fi percheziţionat decât în cazurile prevăzute de lege.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. inviolabilité)
1. însuşirea de a fi inviolabil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. asila, lat. asylum)
1. instituţie cu caracter filantropic pentru copii, bătrâni, invalizi.
2. loc de refugiu inviolabil; adăpost.
3. drept de ~ = drept de inviolabilitate acordat de către un stat unei persoane străine persecutate în ţara sa din motive politice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. immunité, lat. immunitas)
1. rezistență a unui organism față de anumite infecții, otrăvuri sau alte substanțe străine.
2. situație a unei persoane care beneficiază de anumite prerogative sau scutiri legale speciale în cadrul sarcinilor ori drepturilor pe care le are.
3. ~ parlamentară = drept de care se bucură membrii unei adunări legiuitoare de a nu putea fi urmăriți sau arestați fără aprobarea organului din care fac parte; ~ diplomatică = inviolabilitate juridică de care se bucură reprezentanții diplomatici, familiile lor etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. inviolabilité)
1. însuşirea de a fi inviolabil.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. liberté, lat. libertas)
1. posibilitatea de a acționa după propria voință sau dorință, de a face sau de a nu face o acțiune.
2. puterea pe care cetățeanul o are de a face ceea ce dorește, sub protecția legilor și în limitele acestora.
3. stare a unei persoane cu drepturi depline, care nu este în servitute; stare de independență.
4. starea celui care nu este reținut prizonier, care nu este deținut.
5. starea unui animal care nu trăiește în captivitate.
6. drept consfințit printr-o legislație, printr-o convenție; lipsă a restricțiilor.
7. (pl.) drepturi cetățenești.
8. independență, neatârnare (a unui stat față de o putere străină).
9. ~ individuală = dreptul care garantează inviolabilitatea persoanei.
10. ~ de conștiință = dreptul oricărui cetățean de a avea o opinie proprie în orice domeniu de activitate.
11. ~ de gândire sau ~a cuvântului = dreptul de a exprima prin viu grai sau prin scris opiniile proprii.
12. ~ de mișcare = posibilitatea persoanei de a se deplasa și de a se așeza după dorință.
13. (loc. adv.) în ~ = după bunul plac, nestingherit.
14. (expr.) a-și lua ~a să... (sau de a...) = a-și îngădui, a-și permite să...
15. (expr.) a pune în ~ = a elibera din închisoare, din arest etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. sacrosanctus)
1. demn de o imensă venerație; sacru, sfânt.
2. care face obiectul unui respect excesiv, absurd.
3. (prin ext.) intangibil, inviolabil.
4. (var.) (înv.) sacrosant, (înv.) sacrosânt.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. sanctuarium, fr. sanctuaire)
1. loc într-un templu sau într-o biserică consacrat ceremoniilor religioase; altar, loc sfânt.
2. (fig.) loc inviolabil.