Dictionar

invita

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. inviter, lat. invitare)

1. a ruga pe cineva să se prezinte undeva sau să participe la ceva; a pofti; a chema, a convoca.
 

invită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. invite)

1. (la jocul de cărți, la scrimă) deschidere.
 

invitat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. invité)

1. persoană poftită undeva, solicitată să participe la ceva.
2. oaspete, musafir.
 

invitație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. invitation, lat. invitatio)

1. invitare.
2. bilet, scrisoare etc. prin care cineva este solicitat să participe la o solemnitate, la un spectacol etc.
 

reinvita

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. réinviter)

1. a invita din nou pe cineva; a repeta o invitație.
 

accidențe

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Akzidenzen)

1. lucrări tipografice mărunte și variate (afișe, invitații, programe etc.).
 

angajant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. engageant)

1. care angajează; îmbietor, ispititor, atrăgător.
2. care seduce, care atrage.
3. care invită la relații.
 

avanti

Parte de vorbire:  interj.  
Etimologie: (it. avanti)

1. (fam.) exprimă o comandă de a înainta sau este o invitație de a intra când cineva bate la ușă; are adesea valoarea unui îndemn; înainte.
 

citație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. citation, lat. citatio)

1. înscris oficial prin care cineva este invitat să se prezinte înaintea unui organ judecătoresc sau de urmărire penală.
 

congres

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. congrès, engl. congress, lat. congressus)

1. reuniune (inter)națională în care delegații și invitații dezbat probleme majore de ordin ideologic, politic, științific, profesional, cultural etc.
2. organ suprem de conducere al unor partide, organizații de masă și obștești.
3. denumire a parlamentului în unele țări.
4. denumire dată unor conferințe internaționale convocate pentru încheierea de tratate de pace.
5. denumire a unor partide politice.
 

consilia

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. conseiller, lat. consiliari)

1. a spune cuiva ce ar trebui sau nu ar trebui să facă; a sfătui.
2. a propune, a sugera cuiva reguli, principii, soluții pe care să le urmeze.
3. a îndemna pe cineva să acționeze într-un anumit mod, a invita la o anumită acțiune sau comportament.
4. (antonim) a deconsilia.