Rezultate principale (Invocă):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. invoquer, lat. invocare)
1. a chema în ajutor (o divinitate).
2. a cita, a se referi la ceva în favoarea sa.
Rezultate secundare (Invocă):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. invocation, lat. invocatio)
1. acțiunea de a invoca și rezultatul ei; invocare.
2. acțiunea de a chema ajutorul sau prezența unei ființe superioare, în special prin rugăciune; (prin metonimie) rugăciune scurtă.
3. procedeu artistic, rugăminte prin care poetul se adresează muzelor sau unor divinități pentru a-l inspira.
4. (programare) acțiunea de a invoca o funcție: apel.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. invocatoire, invocateur; din lat. invoco „chemare”)
1. I. care se folosește la invocație; care ține de sau care decurge din invocație; care face o invocație, care invocă.
2. II. persoană care face o invocație, care invocă.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. alléguer, lat. allegare)
1. (jur.) a invoca ceva ca scuză, ca motiv.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allégation, lat. allegatio)
1. invocare a unei păreri, idei etc., pentru a justifica ceva, a întări o afirmaţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. conclamatio, fr. conclamation)
1. prima ceremonie funerară la romani, prin care era invocat mortul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. dedicatio, it. dedicazione)
1. parte a unei balade în care se face invocaţia sau adresarea către cel căruia i se dedică.
2. text scris ca omagiu pentru cineva pe o carte, pe un album, fotografie etc.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. discolpa)
1. împrejurare, argument invocat pentru dezvinovățire; lipsă de vină; nevinovăție.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. disponibilité)
1. însuşirea, starea a ceea ce este disponibil.
2. lucru de care se poate dispune; rezervă.
3. ~ăţi bugetare = sume de bani nefolosite, de care dispune o instituţie; ~ monetară = cash.
4. principiu de drept civil potrivit căruia părţile din proces pot dispune de dreptul invocat în faţa organului de jurisdicţie.
5. situaţie a unui militar care a fost lăsat la vatră, dar care poate fi chemat în orice moment sub drapel.
6. a pune în ~ = a concedia dintr-o funcţie, dintr-un post.
7. stare sufletească în care sentimentele şi raţiunea se manifestă neîngrădit.
8. (lingv.) posibilitate a unui cuvânt de a îndeplini o funcţie, de a intra în raport cu alte cuvinte.