Dictionar

Rezultate secundare (Ioni):

Ionian, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ionien)

1. referitor la Ionia antică.

2. propriu ionienilor.

3. dialect ~ = unul dintre principalele dialecte ale limbii grecești, vorbit în Ionia; școala = orientare în filozofia greacă din sec. VII-VI a. Chr., care opunea reprezentărilor mitologice tradiționale despre lume o concepție materialist-naivă.


Ionic 2, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ionique)

1. care se referă la ioni.


Ionic, -ă 1

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. ionique, lat. ionicus)

1. adj. ordin ~ = ordin arhitectonic cu coloane zvelte și capitelul cu două volute laterale.

2. (despre elemente arhitectonice, clădiri) în stil ionic.

3. (muz.) mod ~ = mod melodic a cărui scară muzicală coincide cu aceea a modului major natural.

4. s. m. picior de vers antic format din două silabe lungi și două scurte.

5. ritmul corespunzător.


Ioniu

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Ionium, fr. ionium)

1. element radioactiv, izotop al toriului.


Ioniza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. ioniser)

1. a face apară ioni pozitivi sau negativi într-un mediu.

2. a introduce, în scop terapeutic, ioni în organism.


Ionizare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ioniza)

1. (fizică) proces fizic al cărui rezultat este formarea de ioni; ionizație.

2. (med.) tratament medical care constă în introducerea în organism a ionilor; ionoterapie.


Abatere

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (abate)

1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.

2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.

3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.

4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.

5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.

6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.

7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.

8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.

9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.

10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.

11. (gram.) excepție.

12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.

13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.

14. culcare pe pământ; doborâre.

15. (fig.) deprimare.


Aboliţionist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. abolitionniste)

1. I. legat de aboliționism.

2. care este în favoarea abolirii sclaviei, pedepsei cu moartea etc.

3. II. partizan al aboliționismului.

4. persoană care susține desființarea unei anumite instituții sau practici.


Abstenţionist, -ă

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. abstentionniste)

1. (adept) al abstenţionismului.


Abstract, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (germ. abstrakt, lat. abstractus)

1. adj. gândit în mod separat de ansamblul concret, real.

2. în ~ = pe bază de deducţii logice; exprimat (prea) general, teoretic; (despre un proces de gândire) greu de înţeles; (mat.) număr ~ = număr căruia nu i se alătură obiectul numărat; artă = curent apărut în artele plastice europene la începutul sec. XX, care se caracterizează prin intelectualizarea, reducţia abstractă şi încifrarea imaginii; abstracţionism.

3. s. n. parte de vorbire provenită prin derivare cu sufixe sau prin conversiuni de la o altă parte de vorbire, având un sens abstract.

4. ~ verbal = substantiv care provine de la un verb, denumind acţiunea acestuia.

5. categorie filozofică desemnând cunoaşterea proprietăţilor esenţiale şi generale.


Abstracţionist, -ă

Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (fr. abstractionniste)

1. (adept) al abstracţionismului.


Acipensericultură

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. acipenser, sturion + -cultura)

1. ramură a pisciculturii care se ocupă cu creșterea sturionilor; sturionicultură.