Rezultate secundare (Ioni):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ionien)
3. dialect ~ = unul dintre principalele dialecte ale limbii grecești, vorbit în Ionia; școala ~ă = orientare în filozofia greacă din sec. VII-VI a. Chr., care opunea reprezentărilor mitologice tradiționale despre lume o concepție materialist-naivă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ionique)
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. ionique, lat. ionicus)
1. adj. ordin ~ = ordin arhitectonic cu coloane zvelte și capitelul cu două volute laterale.
2. (despre elemente arhitectonice, clădiri) în stil ionic.
3. (muz.) mod ~ = mod melodic a cărui scară muzicală coincide cu aceea a modului major natural.
4. s. m. picior de vers antic format din două silabe lungi și două scurte.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Ionium, fr. ionium)
1. element radioactiv, izotop al toriului.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. ioniser)
1. a face să apară ioni pozitivi sau negativi într-un mediu.
2. a introduce, în scop terapeutic, ioni în organism.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ioniza)
1. (fizică) proces fizic al cărui rezultat este formarea de ioni; ionizație.
2. (med.) tratament medical care constă în introducerea în organism a ionilor; ionoterapie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (abate)
1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.
2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.
3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.
4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.
5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.
6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.
7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.
8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.
9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.
10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.
12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.
13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.
14. culcare pe pământ; doborâre.
15. (fig.) deprimare.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. abolitionniste)
1. I. legat de aboliționism.
2. care este în favoarea abolirii sclaviei, pedepsei cu moartea etc.
3. II. partizan al aboliționismului.
4. persoană care susține desființarea unei anumite instituții sau practici.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. abstentionniste)
1. (adept) al abstenţionismului.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (germ. abstrakt, lat. abstractus)
1. adj. gândit în mod separat de ansamblul concret, real.
2. în ~ = pe bază de deducţii logice; exprimat (prea) general, teoretic; (despre un proces de gândire) greu de înţeles; (mat.) număr ~ = număr căruia nu i se alătură obiectul numărat; artă ~ă = curent apărut în artele plastice europene la începutul sec. XX, care se caracterizează prin intelectualizarea, reducţia abstractă şi încifrarea imaginii; abstracţionism.
3. s. n. parte de vorbire provenită prin derivare cu sufixe sau prin conversiuni de la o altă parte de vorbire, având un sens abstract.
4. ~ verbal = substantiv care provine de la un verb, denumind acţiunea acestuia.
5. categorie filozofică desemnând cunoaşterea proprietăţilor esenţiale şi generale.
Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (fr. abstractionniste)
1. (adept) al abstracţionismului.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. acipenser, sturion + -cultura)
1. ramură a pisciculturii care se ocupă cu creșterea sturionilor; sturionicultură.