Dictionar

Ditionic

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dithionique)

1. acid ~ = acid oxigenat al sulfului, rezultat prin oxidarea acidului sulfuros.


Ionic 2, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ionique)

1. care se referă la ioni.


Ionic, -ă 1

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. ionique, lat. ionicus)

1. adj. ordin ~ = ordin arhitectonic cu coloane zvelte și capitelul cu două volute laterale.

2. (despre elemente arhitectonice, clădiri) în stil ionic.

3. (muz.) mod ~ = mod melodic a cărui scară muzicală coincide cu aceea a modului major natural.

4. s. m. picior de vers antic format din două silabe lungi și două scurte.

5. ritmul corespunzător.


Propionic

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. propionique)

1. acid ~ = acid, omolog superior al acidului acetic, derivat din propan, în unele sinteze organice.


Acipensericultură

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. acipenser, sturion + -cultura)

1. ramură a pisciculturii care se ocupă cu creșterea sturionilor; sturionicultură.


Aeroelectronică

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aéroélectronique)

1. aplicarea tehnicilor electronice în domeniul aviației; avionică.


Balustru

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. balustre)

1. stâlp scurt, bombat la partea inferioară, dintr-o balustradă.

2. parte laterală a capitelului ionic.

3. compas pentru trasarea circumferinţelor de diametru mic.


Bionic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bionique)

1. adj. referitor la bionică.

2. s. f. ştiinţă care studiază procesele biologice şi structura organismelor vii, cu scopul de a găsi în ele modele pentru tehnică; biotehnică.


Bionician, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. bionicien)

1. specialist în bionică; bionist.


Biotehnic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. biotechnics)

1. adj. referitor la biotehnică.

2. s. f. bionică.