ipohondric, -ă
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (germ. hypohondrisch, cf. fr. hypocondriaque)
Etimologie: (germ. hypohondrisch, cf. fr. hypocondriaque)
1. I. (med.) referitor la ipohondrie; care are ipohondrie; ipohondriac, ipohondru.
2. II. persoană căreia îi pasă excesiv de sănătatea sa.
3. persoană care simte constant că se îmbolnăvește sau se va îmbolnăvi.
4. (var.) hipohondric, ipocondric.