Ipohondric, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (germ. hypohondrisch, cf. fr. hypocondriaque)

1. I. (med.) referitor la ipohondrie; care are ipohondrie; ipohondriac, ipohondru.

2. II. persoană căreia îi pasă excesiv de sănătatea sa.

3. persoană care simte constant că se îmbolnăvește sau se va îmbolnăvi.

4. (var.) hipohondric, ipocondric.

---

Ipohondriac, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. hypocondriaque)

1. (om) trist, capricios, obsedat de propria sănătate; ipohondric.

---

Ipohondric, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (germ. hypohondrisch, cf. fr. hypocondriaque)

1. I. (med.) referitor la ipohondrie; care are ipohondrie; ipohondriac, ipohondru.

2. II. persoană căreia îi pasă excesiv de sănătatea sa.

3. persoană care simte constant că se îmbolnăvește sau se va îmbolnăvi.

4. (var.) hipohondric, ipocondric.

---