antimaterie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. antimatière)

1. materie ipotetică din antiparticule; antisubstanță.

big bang

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. bing bang /theory/)

1. (astron.) marea explozie (ipotetică) a atomului primitiv de materie, care a inițiat expansiunea universului.

bioblast

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bioblaste)

1. substanță ipotetică vie, componentă fundamentală a citoplasmei.
2. celulă capabilă să trăiască independent.

eoplasmă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. éoplasme)

1. substanță primitivă ipotetică, anterioară protoplasmei.

eter 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. éther, lat. aether, gr. aither, cer)

1. (chim.) combinație organică, obținută din alcooli sau fenoli, cu mare întrebuințare în industrie.
2. eter sulfuric (sau etilic) (adesea fără determinare) = lichid incolor, foarte volatil, inflamabil, cu miros puternic, obținut din alcool etilic și acid sulfuric și întrebuințat în medicină ca narcotic și dezinfectant, precum și în unele ramuri ale industriei.
3. substanță ipotetică (a cărei existență nu este admisă de fizica modernă), care ar umple întregul spațiu și ale cărei oscilații ar constitui undele electromagnetice.
4. fig. (învechit) aer, atmosferă, cer, văzduh.
5. (în concepția unor filozofi greci antici) al cincilea element al universului (alături de foc, apă, pământ și aer).

extrapolare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (extrapola)

1. extindere ipotetică, pe baza unui raționament prin analogie, a unei noțiuni de la un domeniu la altul; trecere de la o idee la alta mai complexă, cu o sferă mai largă etc.; generalizare.
2. (mat.) determinare aproximativă a valorilor unei funcții continue în puncte situate în afara unui interval de valori cunoscute; extrapolație.