Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. déductible)
1. care se poate deduce (din ipoteze); deductiv.
2. care poate fi scăzut (din venit, din profit).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. empirisme)
1. concepție în filozofie care consideră experiența senzorială ca sursă fundamentală a cunoașterii, negând valoarea abstracțiilor.
2. ~ logic = variantă a neopozitivismului care admite numai enunțurile logice verificabile în mod nemijlocit prin percepțiile fiecărui subiect în parte; ~ social = orientare sociologică recentă din SUA care, renunțând la orice teorie, procedează la studiul direct al fenomenelor sociale concrete pe baza unor ipoteze restrânse.
3. folosirea exclusivă a experienței într-o activitate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. exhaustion, lat. exhaustio)
1. epuizare (completă) de energie, sleire.
2. acțiunea de a epuiza un lichid sau fluid.
3. (matematică) descrie o metodă de calcul care face posibilă obținerea unor rezultate din ce în ce mai precise.
4. (logică) metodă de analiză constând în enumerarea tuturor cazurilor posibile, a tuturor ipotezelor cuprinse într-o întrebare.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. expérimentateur)
1. cel care face experiențe științifice.
2. persoană care testează ipotezele prin experimentare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. logique)
1. adj. conform regulilor logicii; rațional; just, întemeiat.
2. circuit ~ = circuit în calculatoarele electronice pentru operații logice elementare.
3. (inform.) schemă ~ă = reprezentare grafică a unui algoritm în vederea programării; logigramă.
4. s. f. știință a demonstrației care studiază formele și legile gândirii, ale raționării corecte.
5. ~ simbolică (sau matematică) = ramură a logicii care folosește în cercetare procedeul logico-matematic; logistică; ~a științei = disciplină care cercetează produsele activității științifice; ipoteze, teorii, concepte etc.
6. gândire justă, raționament corect, temeinic.
7. cerință firească, temei, rațiune.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. mathématiser)
1. a da caracter matematic (unei ştiinţe, unei probleme etc.).
2. a utiliza conceptele matematice în formularea ipotezelor şi a procedeelor de deducţie în diferite teorii ştiinţifice.
3. a abstractiza.