Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. expérimentateur)
1. cel care face experiențe științifice.
2. persoană care testează ipotezele prin experimentare.
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (fr. expérimentation)
1. acțiunea de a experimenta, de a încerca ceva.
2. experiment provocat pentru a observa rezultatul (sau rezultatele).
3. (științe experimentale) metodă științifică care necesită utilizarea sistematică a experienței pentru a verifica ipotezele propuse și a dobândi cunoștințe pozitive.