Parte de vorbire: s.m.
Origine: (ngr. gipsos)
1. praf alb obținut din ghips măcinat care se întrebuințează în construcții, sculptură și medicină.
Parte de vorbire: s.m. (înv.)
Origine: (ipsos + -ar)
Parte de vorbire: vb. tr. (înv.)
Origine: (v. ipsos)
1. a lipi un geam cu ipsos; a chitui.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. butaforiia)
1. obiecte imitate (sculpturi, motive arhitectonice, copaci, stânci etc.), confecţionate din carton, mase plastice, ipsos etc., la realizarea decorurilor în teatru şi cinematografie.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. égrenage)
1. acțiunea de a egrena și rezultatul ei; egrenare, egrenat.
2. îndepărtare a asperităților rezultate din aplicarea sau pulverizarea vopselei; îndepărtare a urmelor de ipsos înainte de a zugrăvi.
3. acțiunea de a separa materialele textile vegetale de semințe.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Gips, fr. gypse, lat. gypsum)
1. sulfat natural hidratat de calciu de duritate mică, folosit la fabricarea ipsosului, în industria porţelanului, în medicină etc.
2. sculptură din acest material.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Glätte)
1. strat de var amestecat cu ipsos, care se întinde pe o tencuială pentru a obţine o suprafaţă netedă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. moulage)
1. reproducere prin mulare în ipsos, ceară etc. a unui lucru.
2. tipar din pânză sau hârtie după care se croieşte o haină.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. sablage)
1. sablare.
2. îndepărtare a resturilor de ipsos, silicaţi etc. de pe o piesă dentară turnată cu ajutorul unui jet de nisip sub presiune.