Dictionar

ipsos

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (ngr. gipsos)

1. praf alb obținut din ghips măcinat care se întrebuințează în construcții, sculptură și medicină.
2. (var. înv.) ipsus.
 

ipsosar

Parte de vorbire:  s.m. (înv.)  
Etimologie: (ipsos + -ar)

1. vânzător de ipsos.
 

ipsosi

Parte de vorbire:  vb. tr. (înv.)  
Etimologie: (v. ipsos)

1. a lipi un geam cu ipsos; a chitui.
2. a lucra în ipsos.
 

butaforie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. butaforiia)

1. obiecte imitate (sculpturi, motive arhitectonice, copaci, stânci etc.), confecționate din carton, mase plastice, ipsos etc., la realizarea decorurilor în teatru și cinematografie.
 

egrenaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. égrenage)

1. acțiunea de a egrena și rezultatul ei; egrenare, egrenat.
2. îndepărtare a asperităților rezultate din aplicarea sau pulverizarea vopselei; îndepărtare a urmelor de ipsos înainte de a zugrăvi.
3. acțiunea de a separa materialele textile vegetale de semințe.
 

ghips

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Gips, fr. gypse, lat. gypsum)

1. sulfat natural hidratat de calciu de duritate mică, folosit la fabricarea ipsosului, în industria porțelanului, în medicină etc.
2. sculptură din acest material.
 

glet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Glätte)

1. strat de var amestecat cu ipsos, care se întinde pe o tencuială pentru a obține o suprafață netedă.
 

mulaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. moulage)

1. reproducere prin mulare în ipsos, ceară etc. a unui lucru.
2. tipar din pânză sau hârtie după care se croiește o haină.
 

sablaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. sablage)

1. sablare.
2. îndepărtare a resturilor de ipsos, silicați etc. de pe o piesă dentară turnată cu ajutorul unui jet de nisip sub presiune.