Dictionar

irascibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. irascible, lat. irascibilis)

1. care se înfurie ușor; iritabil.
 

irascibilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. irascibilité)

1. caracter, stare a celui irascibil; iritabilitate.
2. (med.) stare patologică manifestată prin reacții intense și violente la încordări psihice minime.
 

agresiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. agressif)

1. care săvârșește o agresiune; provocator; irascibil.
2. (despre substanțe) care atacă chimic corpurile.
 

atrabilar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. atrabilaire, engl. atrabilar)

1. (despre temperament) coleric, irascibil.
 

bilios, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bilieux)

1. care prezintă o excesivă secreție biliară.
2. (despre temperament) iritabil, nervos, irascibil.
 

coleric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. colérique)

1. (om, temperament) irascibil, nervos, cu izbucniri de mânie.
 

irascibilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. irascibilité)

1. caracter, stare a celui irascibil; iritabilitate.
2. (med.) stare patologică manifestată prin reacții intense și violente la încordări psihice minime.
 

iritabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. irritable, lat. irritabilis)

1. supărăcios; irascibil.
2. supus iritației.