Dictionar

Rezultate secundare (Irațional.):

Iraţional, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. irrationnel, lat. irrationalis)

1. care este împotriva gândirii logice, contrar raţiunii.

2. (mat.) număr ~ = număr real care nu este egal cu câtul nici unei perechi de numere întregi; ecuaţie = ecuaţie a cărei necunoscută intră sub un radical.


Iraţionalism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. irrationalisme)

1. concepţie care neagă sau subapreciază posibilitatea cunoaşterii lumii pe cale raţională, postulând primatul revelaţiei, intuiţiei, trăirii etc. asupra cunoaşterii raţionale.


Iraţionalist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. irrationaliste)

1. I. referitor la iraționalism, propriu iraționalismului.

2. care aderă la iraționalism.

3. II. adept al iraționalismului.

4. cel care își întemeiază gândirea pe refuzul rațiunii științifice.

5. (antonim) raționalist.


Iraţionalitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. irrationalité)

1. însuşire a ceea ce este iraţional.


Acerofobie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. acerophobia)

1. I. teamă patologică de a părea dur, ironic, de a supăra.

2. II. frica irațională de acru sau de lucruri acre.


Antiintelectualism

Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. antiintellektualizm)

1. atitudine critică faţă de tendinţa de folosire excesivă a abstracţiilor, a operaţiilor logico-intelectuale în interpretarea fenomenelor.

2. concepţie care neagă posibilitatea cunoaşterii ştiinţifice a adevărului cu ajutorul raţiunii; iraţionalism.


Antiraţional, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. antirationnel)

1. I. care este contrar raţiunii sau care se opune principiilor rațiunii; irațional.

2. II. persoană care este împotriva rațiunii; antiraționalist.

3. (antonime) rațional, raționalist.


Antiraţionalist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. antirationaliste)

1. I. se spune despre o persoană care se opune raţionalismului.

2. care se opune cunoașterii raționale și care apelează la procesele intuitive de înțelegere a lumii concrete.

3. II. adept al antiraţionalismului.

4. cel care se opune doctrinelor raționaliste.

5. (antonim) raționalist.


Ataxofobie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ataxophobie)

1. frică excesivă și irațională de dezordine; fobie faţă de dezordine.


Cromatofobie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. chromatophobia)

1. teamă morbidă, irațională, de a roși în public; ereutofobie.