Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dualisme)
2. concepţie filozofică potrivit căreia la baza existenţei stau două principii opuse şi ireductibile: materia şi spiritul, corpul şi sufletul, binele şi răul etc.
3. (psih.) teorie potrivit căreia între fizic şi psihic nu există raporturi de interdependenţă, cu o natură şi funcţii distincte.