Dictionar

agasant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. agaçant)

1. care agasează, care enervează.
2. care provoacă o senzație neplăcută sau o stare de iritare.
3. (antonime) agreabil, calmant.
 

iritație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. irritation, lat. irritatio)

1. iritare.
2. congestie, inflamație ușoară a unui organ.
 

nervoso

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. nervoso)

1. cu nervozitate, manifestând iritare, enervare, nerăbdare; nervos, iritabil.
 

nervozitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. nervosité)

1. stare de enervare; iritare, surescitare; (p. ext.) nerăbdare.
 

zgâncelire

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (zgânceli)

1. frecare (repetată) a unei răni, a unei bube etc. cu unghiile sau cu un obiect tare, producând iritare, inflamare et cetera; zgândărire.
 

supărare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. supăra)

1. neplăcere, necaz, suferință; neajuns, nevoie, lipsă.
2. povară, piedică.
3. deranj, stricăciune, pagubă.
4. întristare, mâhnire, amărăciune.
5. mânie, iritare, furie.
6. fără (sau să nu fie cu) ~ = se spune când vrem ca cineva să nu se supere pentru faptul că ne adresăm sau îl întrebăm ceva.