Rezultate secundare (Ironică):
Parte de vorbire: s.
Origine: (apologie + -ism)
1. discurs cu nuanţă ironică, în care oratorul face adversarului o concesie fără valoare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. démocrature)
1. denumire ironică a unei politici care combină avantajele democraţiei cu dezavantajele dictaturii a unui sistem totalitar, intolerant.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épigramme, lat. epigramma)
1. (ant.) inscripție pe pietre funerare, monumente, vase etc.
2. poemă scurtă pe orice temă, de felul celor cultivate în epoca elenistică la Alexandria.
3. specie de poezie scurtă, cu caracter satirizant, care se sfârșește printr-o poantă ironică, mușcătoare, la adresa unui personaj, a unui fapt etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. yankee)
1. poreclă (ironică) dată, începând cu sec. XVII, locuitorilor din nord-estul S.U.A.; (p. ext.) orice cetăţean al SUA.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. inversio, inversus + -io)
1. (retorică) inversare ironică a sensului; alegorie; transpunere.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ironiza)
1. acțiunea de a ironiza și rezultatul ei.
2. faptul de a lua în zeflemea, de a avea o atitudine ironică față de cineva sau de ceva; persiflare, zeflemisire.