Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ironique, lat. ironicus)
1. care ironizează, care exprimă ironie; înţepător.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ironisateur)
1. (cel) care ironizează.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (autoironiza)
1. care se ironizează pe sine însuși.