acacia

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. acacia)

1. arbore sau arbust (sub)tropical din familia leguminoaselor, cu frunzele în foliole fine și cu flori galbene sau albe, mirositoare.

aromat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (aromă)

1. care conține arome; care are aromă; aromatic, binemirositor, parfumat.

aromatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aromatique, lat. aromaticus)

1. care răspândește aromă, parfumat.
2. (despre plante) care conține diferite substanțe mirositoare.
3. (despre substanțe organice, combinații) care are în moleculă unul sau mai multe nuclee de 6 atomi de carbon, cu o structură caracteristică.
4. (chimie) se referă la seria de compuși foarte stabili a căror moleculă conține unul sau mai multe nuclee de benzen.
5. plantă ~ă = plantă folosită în bucătărie și fitoterapie pentru aromele pe care le degajă și pentru uleiurile esențiale pe care le conține și care pot fi extrase.
6. (oenologie) persistență ~ă intensă = durata exprimată în secunde a persistenței aromelor după degustare.
7. miros ~ = miros care decurge dintr-o aromă, un parfum sau un ulei parfumat.

aromă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arome, lat., gr. aroma)

1. emanație a unor substanțe mirositoare; parfum.
2. substanța însăși.

aromoterapie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aromothérapie)

1. metodă terapeutică bazată pe efectul produșilor chimici mirositori din uleiurile volatile din plante.

bromopnee

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. bromopnée)

1. (med.) respirație urât mirositoare; miros urât din gură; cacostomie.