Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. observer, lat. observare)
1. a băga de seamă, a remarca.
2. a atrage atenţia, a face o remarcă, o observaţie.
3. a cerceta, a examina atent.
4. a supraveghea acţiunile cuiva; a controla.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. scruter, lat. scrutari)
1. a cerceta, a privi atent, iscoditor; a examina.
2. (fig.) a cerceta, a analiza minuţios, atent.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (germ. spionieren, it. spionare)
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (după fr. espionnage, it. spionaggio)
1. faptul de a spiona, spionare; îndeletnicirea spionului; iscodire, pândă, urmărire.
2. activitate întreprinsă pentru a obţine pe ascuns secrete militare, politice etc. în beneficiul unei puteri străine.
3. ~ industrial = acțiunea de a colecta clandestin informații despre secretele comerciale ale unui concurent.
4. contra~ = serviciu responsabil pentru controlul agenților de informații și demascarea celor străini.
5. serviciu de ~ = organizație responsabilă cu colectarea secretelor puterilor străine sau inamice.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (ispiti + -tor)
1. care ispitește, atrăgător, ademenitor.
3. (înv.) care cercetează, iscoditor, căutător.
Parte de vorbire: adj. (înv.)
Origine: (spiona + -tor)
1. (despre ochi, privire) care spionează; iscoditor.