Dictionar

Rezultate principale (Iscusinţă,):

Iscusință

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (iscusi + -ință)

1. calitatea de a fi iscusit; ușurință de a face un lucru ca urmare a unei bune deprinderi sau înclinații; îndemânare, dibăcie.

2. agerime a minții; inteligență, istețime.

3. (prin ext.) capacitate de a-și ascunde adevăratele intenții (reprobabile).

4. (prin ext.) talent, artă.

5. (var.) inscusință, iscosință, iscușință.


Rezultate secundare (Iscusinţă,):

Ingenios, -oasă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ingénieux, lat. ingeniosus)

1. care dovedeşte spirit inventiv; îndemânatic.

2. făcut cu iscusinţă, cu îndemânare.


Ingeniozitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ingéniosité)

1. calitatea de a fi ingenios; inventivitate; iscusinţă.


Mangoseală

Parte de vorbire: s.f. (regional)
Origine: (mangosi + -eală)

1. lipsă de îndemânare, de iscusință sau de competență într-o acțiune; neîndemânare.


Pricepuție

Parte de vorbire: s.f. (regional)
Origine: (priceput + -ie)

1. cunoaștere temeinică într-un anumit domeniu; pricepere.

2. iscusință, experiență într-o acțiune; pricepere.


Iscusire

Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (iscusi)

1. îndemânare, dibăcie, pricepere; (prin ext.) talent, artă; iscusință.


Iscusință

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (iscusi + -ință)

1. calitatea de a fi iscusit; ușurință de a face un lucru ca urmare a unei bune deprinderi sau înclinații; îndemânare, dibăcie.

2. agerime a minții; inteligență, istețime.

3. (prin ext.) capacitate de a-și ascunde adevăratele intenții (reprobabile).

4. (prin ext.) talent, artă.

5. (var.) inscusință, iscosință, iscușință.