Rezultate secundare (Iscusit.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. artefice)
1. (rar) meşter; meşteşugar, muncitor.
2. artist.
3. (fig.) om dibaci, îndemânatic, iscusit.
Parte de vorbire: adj. (învechit)
Origine: (pricepe + -ător)
1. (despre oameni) care are pricepere, care pricepe și pătrunde cu mintea; priceput.
2. (despre oameni) care posedă cunoștințe temeinice într-un domeniu, care își cunoaște bine meseria; competent, iscusit.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (iscusi + -ință)
1. calitatea de a fi iscusit; ușurință de a face un lucru ca urmare a unei bune deprinderi sau înclinații; îndemânare, dibăcie.
2. agerime a minții; inteligență, istețime.
3. (prin ext.) capacitate de a-și ascunde adevăratele intenții (reprobabile).
5. (var.) inscusință, iscosință, iscușință.