Rezultate secundare (Iscăli.):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. iscăli)
1. acțiunea de a (se) iscăli și rezultatul ei.
2. scriere a numelui pe textul unui act oficial, al unei scrisori, al unei chitanțe etc. pentru a întări, a autentifica etc.; iscălit.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. fiscal)
1. referitor la fisc sau fiscalitate; referitor la impozite și taxe.
2. paradis ~ = teritoriu cu impozitare foarte scăzută.
3. timbru ~ = marcă oficială destinată să dovedească că s-au plătit anumite categorii de taxe sau impozite.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. paraphe)
1. trăsătură sau trăsături cu care se termină de obicei o iscălitură.
2. semnătură prescurtată; pecete cu semnătura cuiva.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. signer)
1. tr., intr., refl. a (se) iscăli.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (semna)
1. acțiunea de a (se) semna și rezultatul ei; semnare, iscălire.
2. scriere a numelui la sfârșitul unei scrisori, unui contract sau a oricărui act, pentru a-l certifica, pentru a-l confirma, pentru a-l face valabil.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. signature)
1. inscripția numelui, într-o formă anume și recunoscută, aplicată de o persoană pe un scris pentru a certifica exactitatea acestuia, pentru a-i aproba conținutul sau pentru a-și asuma responsabilitatea pentru acesta; iscălitură.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. souscrire, lat. subscribere)
1. tr. a semna, a aproba semnând (un act), a iscăli; (p. ext.) a-şi da consimţământul, a încuviinţa.
2. intr. a aduce o contribuţie bănească.