Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. ispiti)
1. acțiunea de a ispiti și rezultatul ei.
2. ademenire, tentație, seducere, momire.
3. (înv.) încercare (prin care trece cineva în viață).
5. (înv.) demers, intervenție.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (ispiti + -tor)
1. care ispitește, atrăgător, ademenitor.
3. (înv.) care cercetează, iscoditor, căutător.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. engageant)
1. care angajează; îmbietor, ispititor, atrăgător.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. appétissant)
1. care trezeşte apetitul; atrăgător, ispititor.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. tenter)
2. a încerca, a întreprinde.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. tentant)
1. care tentează; ispititor, atrăgător, îmbietor.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (amăgi + -tor)
1. (persoană) care amăgește, înșelător.
2. ispititor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. ispiti)
1. acțiunea de a ispiti și rezultatul ei.
2. ademenire, tentație, seducere, momire.
3. (înv.) încercare (prin care trece cineva în viață).
5. (înv.) demers, intervenție.