Rezultate secundare (Ispravnic.):
Parte de vorbire: s.n. (învechit)
Origine: (ispravnic + -at)
1. conducere a unei instituții, a unui stat et cetera; cârmuire.
2. instituție care constituie forul administrativ și polițienesc dintr-un județ, reprezentând aici puterea centrală; prefectură.
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (ispravnic + -easă)
1. soție de ispravnic.
2. (var.) (înv.) isprămniceasă.
Parte de vorbire: s.m. (învechit)
Origine: (ispravnic + -el)
1. administrator de moșie, subordonat al vătafului; (înv.) vechil.
Parte de vorbire: adj. (învechit)
Origine: (ispravnic + -esc)
1. privitor la ispravnic; care ține de ispravnic.
2. referitor la isprăvnicie; care aparține isprăvniciei.
Parte de vorbire: I. vb. intr. (înv.); II. vb. tr, refl. (înv.)
Origine: (din ispravnic)
1. I. a administra, a conduce în calitate de ispravnic.
2. II. a face sau a deveni ispravnic.
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (ispravnic + -ie)
1. funcție de ispravnic; durata de exercitare a acestei funcții.
2. instituție condusă de un ispravnic; local unde se află această instituție.
3. birou al ispravnicului; prefectură.
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (ispravnic + -ie)
1. funcție de ispravnic; durata de exercitare a acestei funcții.
2. instituție condusă de un ispravnic; local unde se află această instituție.
3. birou al ispravnicului; prefectură.
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (ispravnic + -easă)
1. soție de ispravnic.
2. (var.) (înv.) isprămniceasă.
Parte de vorbire: s.m. (învechit)
Origine: (ispravnic + -el)
1. administrator de moșie, subordonat al vătafului; (înv.) vechil.
Parte de vorbire: adj. (învechit)
Origine: (ispravnic + -esc)
1. privitor la ispravnic; care ține de ispravnic.
2. referitor la isprăvnicie; care aparține isprăvniciei.
Parte de vorbire: I. vb. intr. (înv.); II. vb. tr, refl. (înv.)
Origine: (din ispravnic)
1. I. a administra, a conduce în calitate de ispravnic.
2. II. a face sau a deveni ispravnic.