Rezultate secundare (Ispăși):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. ispăși)
1. acțiunea de a ispăși și rezultatul ei; expiere, spășenie, ispășenie, expiație.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. expier, lat. expiare)
1. a ispăşi o greşeală, o vină etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. expiable, lat. expiabilis)
1. care poate fi expiat, ispăşit.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. expiatoire, lat. expiatorius)
1. care poate şterge, ispăşi o greşeală.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. expiation, lat. expiatio)
1. acțiunea de a expia și rezultatul ei; expiere.
2. ispășire a unei greșeli, fapte etc.
3. rit îndeplinit pentru a potoli mânia divină.
4. (var.) expiațiune, (înv.) espiație.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. inexpiable)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pénitence, lat. paenitentia, it. penitenza)
1. pedeapsă pe care şi-o impune cineva sau pe care i-o dă preotul pentru ispăşirea păcatelor; canon.
2. pocăinţă.