Dictionar

Rezultate secundare (Ispăși):

Ispășire

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. ispăși)

1. acțiunea de a ispăși și rezultatul ei; expiere, spășenie, ispășenie, expiație.


Expia

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. expier, lat. expiare)

1. a ispăşi o greşeală, o vină etc.


Expiabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. expiable, lat. expiabilis)

1. care poate fi expiat, ispăşit.

2. (antonim) inexpiabil.


Expiator, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. expiatoire, lat. expiatorius)

1. care poate şterge, ispăşi o greşeală.


Expiație

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. expiation, lat. expiatio)

1. acțiunea de a expia și rezultatul ei; expiere.

2. ispășire a unei greșeli, fapte etc.

3. rit îndeplinit pentru a potoli mânia divină.

4. (var.) expiațiune, (înv.) espiație.


Inexpiabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. inexpiable)

1. care nu poate fi ispăşit.


Penitenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pénitence, lat. paenitentia, it. penitenza)

1. pedeapsă pe care şi-o impune cineva sau pe care i-o preotul pentru ispăşirea păcatelor; canon.

2. pocăinţă.