Dictionar

istm

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. isthme, lat. isthmus, gr. isthmos)

1. fâșie care unește o peninsulă cu un continent, sau două continente între ele.
2. (anat.) partea îngustă a unui organ.
 

istmic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. isthmique)

1. care aparține unui istm.
2. jocuri ~e = serbări la vechii greci care se organizau din doi în doi ani, în Istmul Corintic, cu întreceri de lupte, alergări, aruncarea discului și a suliței etc.
 

ISTMO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (gr. isthmos „gât, gâtlej”)

1. „văl palatin, gât”.
 

istmoplegie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. isthmoplegia)

1. (med.) paralizie a vălului palatului.
 

avulsiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. avulsion, lat. avulsio)

1. îndepărtare prin smulgere a unei formații anatomice, a unui organ etc.
2. separare a unei porțiuni de teren prin acțiunea unui râu, când acesta străbate un istm sau partea îngustă a unei bucle.
 

istmic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. isthmique)

1. care aparține unui istm.
2. jocuri ~e = serbări la vechii greci care se organizau din doi în doi ani, în Istmul Corintic, cu întreceri de lupte, alergări, aruncarea discului și a suliței etc.
 

palatoplegie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. palatoplégie)

1. (med.) paralizie a vălului palatului; istmoplegie.