Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. classe, germ. Klasse)
1. grup de obiecte, fenomene, fiinţe cu însuşiri comune.
2. (log.) ansamblu de elemente având anumite însuşiri comune care satisfac o condiţie sau un criteriu dat.
3. ~ socială = grup mare de oameni, istoriceşte constituit, cărora le sunt proprii anumite caracteristici sociale, acelaşi loc în sistemul producţiei sociale, acelaşi raport faţă de mijloacele de producţie, acelaşi rol în organizarea muncii , acelaşi mod de obţinere a părţii de care dispun din bogăţia societăţii, o psihologie şi o conştiinţă socială proprie.
4. categorie sistematică a regnului animal sau vegetal, între încrengătură şi ordin.
5. fiecare dintre grupele de câte trei cifre ale unui număr cu mai multe cifre.
6. unitate de bază în învăţământ, cuprinzând elevi de aceeaşi vârstă şi cu acelaşi nivel de pregătire, cărora urmează să li se predea aceleaşi materii.
7. sală în care se ţin cursurile unui asemenea grup de elevi.
8. categorie de confort a vagoanelor, a compartimentelor de tren, a cabinelor de vapor etc.
9. categorie, grad, rang stabilite după valoare, după merit.
10. de (mare) ~ = de calitate superioară, de mare valoare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. habitude, lat. habitudo)
1. obişnuinţă; deprindere, obicei.
2. mod de comportament, istoriceşte constituit, al indivizilor aparţinând aceluiaşi grup.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. mode, it. modo, lat. modus)
1. fel, chip, manieră; procedeu, metodă.
2. (ec.) ~ de producție = modul istoricește determinat în care oamenii produc bunurile materiale necesare existenței și dezvoltării societății; ~ de viață = conținutul și formele specifice de satisfacere a nevoilor materiale și spirituale ale unei societăți.
3. categorie gramaticală specifică verbului, care exprimă aprecierea vorbitorului față de acțiune.
4. (despre părți de vorbire, propoziții sau părți de propoziții) de ~ = care are sensul, funcția de a arăta modul.
5. (muz.) structura unei game determinată de raportul de intervale dintre sunetele componente.
6. (log.) ~ silogistic = forma concretă pe care o iau figurile silogismului în funcție de calitatea și cantitatea judecăților componente.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. natio, fr. nation, it. nazione)
1. formă de comunitate umană stabilă, istoriceşte constituită, caracterizată prin comunitatea de limbă, de teritoriu, de viaţă economică, politică (statală) şi de cultură.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. société, lat. societas)
1. ansamblu unitar, sistem organic închegat de relații între oameni, istoricește determinate, al căror fundament îl constituie relațiile de producție.
2. formațiune social-economică.
3. grup (organizat) în care trăiesc unele ființe.
4. asociație de persoane organizată potrivit unui anumit scop.
5. categorie socială; cerc limitat de oameni.
7. asociație între oameni de afaceri alcătuită pe baza unor investiții de capital social și în vederea unor profituri comune.
8. organizație cu caracter (inter)național, obștesc etc. care are drept scop promovarea unor idei sau acțiuni de interes general.