Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. itératif, lat. iterativus)
1. făcut, repetat de mai multe ori.
2. (despre verbe) care exprimă o acţiune repetată; frecventativ.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. re-, ré-, cf. lat. re-)
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. récurrent, lat. recurrens)
1. adj. care revine la punctul de pornire; palindromic.
2. (despre boli) care recidivează.
3. febră ~ă = boală infecțioasă având aceleași simptome ca febra tifoidă.
4. (mat.) serie ~ă = serie al cărei fiecare termen se calculează cu ajutorul termenilor care îl precedă; iterativ.
5. s. m. f. (jur.) cel care face recurs.