Rezultate principale (Itinerar.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. itinéraire, lat. itinerarium)
1. traseu pe care se desfăşoară o călătorie; parcurs.
2. planul de drum al unui vehicul, cu indicarea orelor de trecere prin anumite puncte.
Rezultate secundare (Itinerar.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. radioroute)
1. itinerar urmat de o aeronavă care se conduce după semnalele primite de la farurile hertziene.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. caravane, /3/engl. caravan)
1. convoi de călători care străbate deşertul (pe cămile).
2. ansamblu de turişti şi vehicule rutiere care se deplasează în grup pe acelaşi itinerar.
3. grup de vehicule (cu personalul aferent) care urmează acelaşi itinerar (în scopuri culturale, sanitare etc.).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. croisière)
1. călătorie de agrement pe o navă de pasageri, pe un iaht sau avion, pe un itinerar stabilit, cu multe escale.
2. (sintagmă) viteză de ~ = viteză de drum a unei (aero)nave sau a unui autoturism, în condiţii normale, pe un parcurs lung; viteza normală după probe.
3. (sintagmă) viteză de ~ = (fig.) ritm normal de activitate după o perioadă de adaptare.
4. acţiune de patrulare pe mare în timp de război executată de către o navă militară.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. course, /2/ engl. course)
1. drum, distanţă de străbătut.
2. traseu parcurs de un curier (I), de un vehicul pe acelaşi itinerar, după un orar stabilit.
3. vehicul care parcurge un astfel de traseu.
4. unghi format de direcţia în care se mişcă o navă comercială cu direcţia nordului.
7. (fig.) întrecere, competiţie.
8. întrecere sportivă în care mai mulţi concurenţi parcurg repede o anumită distanţă.
9. (alp.) orice ascensiune în munţi.
10. mişcare, deplasare rapidă a unui obiect în spaţiu.
11. lungime a drumului parcurs de un piston în cilindru între cele două puncte moarte.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. kilométrage)
1. măsurarea în kilometri a unui itinerar.
2. distanţa, în kilometri, parcursă de un autovehicul.
3. aparat de bord care înregistrează distanţa parcursă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. marşrut, fr. marcheroute, germ. Marschrout)
2. mers al unui tren de marfă de lung parcurs, care nu ia şi nu lasă vagoanele în staţii.
3. metodă de a lucra la mai multe maşini prin deservirea lor într-o ordine prestabilită.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. micro-rallye)
1. raliu desfășurat pe un itinerar mai scurt; miniraliu.