Dictionar

adorație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adoration, lat. adoratio)

1. iubire, admirație nemărginită.
2. divinizare, venerație.
 

amor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. amor)

1. iubire, dragoste.
2. ~ propriu = atașament de prețuire exagerată a propriilor calități.
 

carnal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. carnale, lat. carnalis)

1. de carne, privitor la carne.
2. care se referă la trup; trupesc.
3. care privește iubirea fizică; senzual.
4. (antonime) cast, platonic.
 

-ERAST, -ERASTIE

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (fr. -eraste, -erastie, cf. gr. erastes „îndrăgostit”)

1. „iubire, dragoste”.
 

eros

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. éros /1/, germ. Eros)

1. dragoste, iubire; (spec.) dragoste senzuală; motiv erotic în literatură.
2. ansamblul dorințelor sexuale, considerate din punct de vedere psihanalitic; libido.
3. ansamblul instinctelor de conservare și perpetuare.
 

EROT-, EROTO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. érot/o/-, cf. gr. eros, -otos)

1. „plăcere sexuală, iubire fizică”.