Dictionar

Rezultate secundare (Iubit,):

Amabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aimable, lat. amabilis)

1. care este vrednic de a fi iubit.

2. care se comportă socialmente corect cu ceilalți, care dovadă de politețe și bunătate; prietenos, binevoitor; politicos, sociabil.

3. (antonime) neamabil, dezagreabil.


Amabilitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. amabilité, lat. amabilitas)

1. însuşirea de a fi amabil; calitatea unei persoane amabile.

2. firea unei persoane vrednice de iubit.

3. atitudine, faptă, vorbă amabilă; compliment.

4. (antonime) grosolănie, răutate.


Amorez, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. amoureux)

1. iubit(ă).

2. (fam.) adorator, îndrăgostit.

3. prim-~ = actor care interpretează rolul tânărului îndrăgostit într-o piesă de teatru.


Benjamin

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. benjamin)

1. copil iubit, răsfăţat (cel mai mic dintre fraţi).


Bibliofil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bibliophile)

1. s. m. f. iubitor, colecţionar de cărţi preţioase, rare.

2. adj. (despre cărţi, ediţii) rar şi preţios; realizat în condiţii grafice deosebite.


Dilect, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. diletto, lat. dilectus)

1. iubit, drag (ex. prietenul meu ~).