Dictionar

amabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aimable, lat. amabilis)

1. care este vrednic de a fi iubit.
2. care se comportă socialmente corect cu ceilalți, care dă dovadă de politețe și bunătate; prietenos, binevoitor; politicos, sociabil.
3. (antonime) neamabil, dezagreabil.
 

amabilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. amabilité, lat. amabilitas)

1. însușirea de a fi amabil; calitatea unei persoane amabile.
2. firea unei persoane vrednice de iubit.
3. atitudine, faptă, vorbă amabilă; compliment.
4. (antonime) grosolănie, răutate.
 

amorez, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. amoureux)

1. iubit(ă).
2. (fam.) adorator, îndrăgostit.
3. prim-~ = actor care interpretează rolul tânărului îndrăgostit într-o piesă de teatru.
 

benjamin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. benjamin)

1. copil iubit, răsfățat (cel mai mic dintre frați).
 

bibliofil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bibliophile)

1. s. m. f. iubitor, colecționar de cărți prețioase, rare.
2. adj. (despre cărți, ediții) rar și prețios; realizat în condiții grafice deosebite.
 

dilect, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. diletto, lat. dilectus)

1. iubit, drag (ex. prietenul meu ~).