Rezultate secundare (Iubit;):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aimable, lat. amabilis)
1. care este vrednic de a fi iubit.
2. care se comportă socialmente corect cu ceilalți, care dă dovadă de politețe și bunătate; prietenos, binevoitor; politicos, sociabil.
3. (antonime) neamabil, dezagreabil.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. amabilité, lat. amabilitas)
1. însuşirea de a fi amabil; calitatea unei persoane amabile.
2. firea unei persoane vrednice de iubit.
3. atitudine, faptă, vorbă amabilă; compliment.
4. (antonime) grosolănie, răutate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. amoureux)
1. iubit(ă).
2. (fam.) adorator, îndrăgostit.
3. prim-~ = actor care interpretează rolul tânărului îndrăgostit într-o piesă de teatru.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. benjamin)
1. copil iubit, răsfăţat (cel mai mic dintre fraţi).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bibliophile)
1. s. m. f. iubitor, colecţionar de cărţi preţioase, rare.
2. adj. (despre cărţi, ediţii) rar şi preţios; realizat în condiţii grafice deosebite.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. diletto, lat. dilectus)
1. iubit, drag (ex. prietenul meu ~).