Dictionar

cabală

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cabale, germ. Kabale)

1. doctrină teozofică iudaică, care, recurgând la o interpretare mistică a Vechiului Testament, și la practici oculte, pretindea a comunica cu spiritele.
2. (fig.) uneltire, intrigă; conspirație.
 

golem

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (cehă golem; cuvânt ebraic, „masă informă”)

1. ființă creată artificial (după o legendă iudaică) din lut și însuflețită de un rabin, care, devenind primejdioasă prin forța sa, a fost nimicită; monstru leviatan.
2. figură magică a tradiției cabaliste.
 

iudaiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. judaïsme)

1. tr. a practica ceremoniile iudaicilor, a adopta legea iudaică.
2. refl. a se face evreu, a se converti la iudaism.