Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cabale, germ. Kabale)
1. doctrină teozofică iudaică, care, recurgând la o interpretare mistică a Vechiului Testament, şi la practici oculte, pretindea a comunica cu spiritele.
2. (fig.) uneltire, intrigă; conspiraţie.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (cehă golem; cuvânt ebraic, „masă informă”)
1. fiinţă creată artificial (după o legendă iudaică) din lut şi însufleţită de un rabin, care, devenind primejdioasă prin forţa sa, a fost nimicită; monstru leviatan.
2. figură magică a tradiției cabaliste.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. judaïsme)
1. tr. a practica ceremoniile iudaicilor, a adopta legea iudaică.
2. refl. a se face evreu, a se converti la iudaism.