Dictionar

iudaism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. judaïsme)

1. religia evreilor, precum și teologia, legea și tradițiile culturale ale poporului evreu; formă de viață religioasă specifică evreilor a cărei caracteristică esențială este credința într-o ființă supremă, autor al universului pe care îl guvernează prin providența sa; mozaism.
2. (var.) (înv.) judaism.
 

elenist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. helléniste)

1. specialist în studiul limbii și culturii elenistice; (prin ext.) specialist în studiul limbii și culturii elene.
2. persoană versată în cunoașterea limbii, literaturii și culturii grecești.
3. (sens biblic) evreu care a adoptat cultura sau cultul grecilor; grec convertit la iudaism.
4. (var.) elinist, (înv.) elimist, (înv.) helenist.
 

iudaic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. judaïque, lat. iudaicus)

1. referitor la iudaism, propriu iudeilor.
 

iudaiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. judaïsme)

1. tr. a practica ceremoniile iudaicilor, a adopta legea iudaică.
2. refl. a se face evreu, a se converti la iudaism.
 

iudeofob, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (iudeo- + -fob)

1. (persoană) care arată ostilitate față de iudaism, evrei și comunitatea lor.
2. (antonim) filosemit.
 

marani

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. marranes)

1. pl. (în Castilia și Portugalia) evrei rămași fideli iudaismului.
 

mormon, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. mormon)

1. I. referitor la mormonism.
2. care aparține unei secte religioase de origine americană, Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă.
3. II. adept al mormonismului, al unei secte religioase fondată în Statele Unite, a cărei doctrină este inspirată din mai multe religii, în principal iudaism.
4. membru al Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă.