Rezultate principale (Iuțeală.):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (iuți + -eală)
1. caracterul a ceea ce este iute, grabă cu care se mișcă cineva sau ceva; viteză (mare); repeziciune.
2. gust înțepător, pișcător, picant; iuțime.
4. (loc. adv.) cu ~a fulgerului = extrem de repede, fulgerător.
Rezultate secundare (Iuțeală.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. célérité, lat. celeritas)
1. iuţeală, repeziciune, viteză.
2. viteza de propagare a undei, a perturbaţiei printr-un mediu fluid în repaus.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. rapidité, lat. rapiditas)
1. însuşirea a ceea ce este rapid; repeziciune, iuţeală.
Parte de vorbire: s.
Origine: (scamotor + -ie)
1. faptă, acţiune care pare la prima vedere miraculoasă, dar care se bazează pe dibăcia şi pe iuţeala gesturilor cu care este făcută; arta de a face astfel de fapte: prestidigitate.
2. (fig.) înşelătorie, potlogărie.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (gr. takhos „viteză, iuțeală”)
1. „viteză, iuțeală, turație”.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. trombe, it. tromba)
1. coloană de apă ridicată în formă de con de vârtejurile de vânt, care o fac să se învârtească cu o mare iuțeală.
2. în ~ = vertiginos, rapid.
3. coloană de fum, de praf, ridicată de un vânt puternic; vârtej.
4. (mar.) tub metalic vertical, curbat la partea superioară, prin care se face aerisirea încăperilor de sub punte.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. vélo-, cf. lat. velox „iute, rapid”)
1. „alergare, iuțeală, viteză”.