Dictionar

Rezultate principale (Iuțeală.):

Iuțeală

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (iuți + -eală)

1. caracterul a ceea ce este iute, grabă cu care se mișcă cineva sau ceva; viteză (mare); repeziciune.

2. gust înțepător, pișcător, picant; iuțime.

3. mânie; violență.

4. (loc. adv.) cu ~a fulgerului = extrem de repede, fulgerător.


Rezultate secundare (Iuțeală.):

Celeritate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. célérité, lat. celeritas)

1. iuţeală, repeziciune, viteză.

2. viteza de propagare a undei, a perturbaţiei printr-un mediu fluid în repaus.


Rapiditate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. rapidité, lat. rapiditas)

1. însuşirea a ceea ce este rapid; repeziciune, iuţeală.


Scamatorie

Parte de vorbire: s.
Origine: (scamotor + -ie)

1. faptă, acţiune care pare la prima vedere miraculoasă, dar care se bazează pe dibăcia şi pe iuţeala gesturilor cu care este făcută; arta de a face astfel de fapte: prestidigitate.

2. (fig.) înşelătorie, potlogărie.


TAHO-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (gr. takhos „viteză, iuțeală”)

1. „viteză, iuțeală, turație”.


Trombă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. trombe, it. tromba)

1. coloană de apă ridicată în formă de con de vârtejurile de vânt, care o fac se învârtească cu o mare iuțeală.

2. în ~ = vertiginos, rapid.

3. coloană de fum, de praf, ridicată de un vânt puternic; vârtej.

4. (mar.) tub metalic vertical, curbat la partea superioară, prin care se face aerisirea încăperilor de sub punte.


VELO-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. vélo-, cf. lat. velox „iute, rapid”)

1. „alergare, iuțeală, viteză”.