Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. épater)
1. a impresiona puternic, izbitor, a ului, a uimi.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. flagrant, lat. flagrans)
2. ~ delict = delict descoperit în momentul sau îndată după făptuirea lui.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. frappant)
1. bătător la ochi, izbitor, şocant.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. revers, lat. reversus, germ. Revers)
1. dos al unei medalii, monede, hârtii scrise etc.
2. ~ul medaliei = partea cealaltă, neplăcută a unei situații, a unui lucru.
3. (fig.) aspect, față ascunsă și în contrast izbitor cu aspectul cunoscut al unei situații etc.
4. (mil.) partea dinspre inamic a șanțului sau a tranșeelor.
5. (geol.) suprafață structurală slab înclinată.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. strident, lat. stridens)
1. care emite un sunet intens; care este însoțit de un asemenea sunet; ascuțit, tare, țipător, pătrunzător; (prin ext.) neplăcut, supărător.
2. (despre culori) care nu este în armonie cu culorile înconjurătoare; bătător la ochi, țipător, distonant.
3. care iese în evidență în mod supărător; șocant.
4. (fig.) care produce o impresie neplăcută prin depășirea firescului, a obișnuitului et cetera; izbitor.