Dictionar

 

reizbucni

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (re- + izbucni)

1. a izbucni din nou.
 
 
 

coleric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. colérique)

1. (om, temperament) irascibil, nervos, cu izbucniri de mânie.
 
 

eclat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. éclat)

1. strălucire, izbucnire a luminii emise de un far sau de o geamandură luminoasă.
 

eclata

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. éclater)

1. a străluci; a impresiona puternic, a orbi prin strălucire.
2. (fig.) a izbucni, a se manifesta violent, brusc.