izbucnire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. izbucni)

1. acțiunea de a izbucni și rezultatul ei; dezlănțuire, (înv.) izbucneală.
2. erupție neașteptată a unui vulcan.
3. explozie neașteptată a unei arme de foc.
4. manifestare zgomotoasă sau violentă a unui om.
5. (fig.) naștere bruscă a unei pasiuni sau revolte.
6. (prin analog.) smucire.
7. (prin analog.) zvâcnire.
8. (var.) zbucnire, (înv.) izbâcnire.

acces

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accès, lat. accessus)

1. posibilitate de a ajunge, de a pătrunde într-un anumit loc, la cineva etc.; intrare, loc pe unde se pătrunde undeva.
2. (med.) simptome care apar brusc și determină o stare acută a unei boli.
3. (fig.) izbucnire trecătoare și violentă a unei stări sufletești.
4. (inform.) proprietatea sistemelor de memorie de a permite înregistrarea și regăsirea informației.

amoc

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr., engl. amok)

1. boală mintală tropicală, provocată de abuzul de stupefiante, excitante etc., manifestată prin tendință la fugă și impulsuri criminale.
2. (fig.) izbucnire violentă, furie inexplicabilă.
3. (var.) amok.

eclat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. éclat)

1. strălucire, izbucnire a luminii emise de un far sau de o geamandură luminoasă.

explozie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. explosion, lat. explosio)

1. reacție fizico-chimică foarte rapidă, violentă, însoțită de degajare mare de energie, provocată de descompunerea unei substanțe explozive; detonație.
2. ~ vulcanică = ieșire bruscă a lavei, a bombelor vulcanice și gazelor unui vulcan.
3. (impr.) ardere a amestecului de carburant și de aer din cilindrul unui motor cu ardere internă.
4. trecere bruscă a unui fenomen de la vechea lui calitate la una nouă, prin distrugerea calității vechi.
5. (fig.) izbucnire violentă a unui fenomen, a unui sentiment etc.
6. creștere (bruscă) a unei populații, a cantității de informație etc.
7. a doua fază a articulării unei consoane oclusive, deschiderea bruscă a organului fonator și ieșirea aerului oprit de organe în actul imploziei.
8. (jaz) punctare foarte puternică executată la baterie.

irupție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. irruption, lat. irruptio)

1. izbucnire violentă; năvălire, revărsare.

-PEDEZĂ

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (fr. -pédèse, cf. gr. pedesis „săritură, trecere”)

1. „vigoare, izbucnire”.