Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. izgoni)
1. acțiunea de a izgoni și rezultatul ei; alungare, izgonit.
2. exilare; fugărire; obligare a cuiva să plece.
3. (fig.) determinare a dispariției unui fenomen.
4. (înv.) demitere a unei persoane.
Parte de vorbire: adj., s.m.f. (învechit)
Origine: (izgoni + -tor)
1. (persoană) care obligă pe cineva să plece, care fugărește pe cineva.
2. (persoană) care demite pe cineva.
3. (persoană) care exilează pe cineva.
4. (persoană) care persecută pe cineva.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. insurrection, lat. insurrectio)
1. formă de luptă armată organizată, de obicei a forțelor sociale progresiste, patriotice, revoluționare, cu participarea maselor populare sau a unei părți a lor, împotriva unui regim politic reacționar, sau pentru izgonirea de pe teritoriul național a unei armate ocupante; insurgență.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (proscrie)
1. adj., s. m. f. (cel) care a fost scos de sub scutul legii; izgonit, exilat.
2. adj. (despre idei, acţiuni etc.) interzis, oprit.
Parte de vorbire: s.f. (înv., pop.)
Origine: (v. urgisi)
1. acțiunea de a (se) urgisi și rezultatul ei; năpăstuire, ură; dispreț.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. izgoni)
1. acțiunea de a izgoni și rezultatul ei; alungare, izgonit.
2. exilare; fugărire; obligare a cuiva să plece.
3. (fig.) determinare a dispariției unui fenomen.
4. (înv.) demitere a unei persoane.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (exorciza)
1. acțiunea de a exorciza și rezultatul ei.
2. actul de alungare a demonilor din corpul unei persoane posedate folosind formule, ritualuri sau ceremonii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. expulsable)
2. care poate fi scuipat, eliminat.
3. care poate fi izgonit din țară, exilat.