Dictionar

Rezultate principale (Izogamie.):

Izogamie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. isogamie)

1. (biol.) formă de fecundare întâlnită la diverse organisme unicelulare care implică gameți cu aceeași morfologie, care nu pot fi clasificați ca masculin sau feminin, ci doar ca gamet + și gamet -; fuziune a doi izogameţi; homoiogamie.

2. (antonime) anizogamie, heterogamie.


Izogamie

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT isogamia

2. FR isogamie

3. EN isogamy

4. DE Isogamie

5. RU изоraмия

6. HU izogámia, alakilag megegyező izogaméták egyesülése


Rezultate secundare (Izogamie.):

Anizogamie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anisogamie)

1. (biol.) mod de reproducere sexuală în care cei doi gameți care fuzionează sunt diferiți din punct de vedere morfologic (ca formă, mărime și structură); heterogamie.

2. (antonim) izogamie.


Anizogam, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anisogame)

1. (biol.) care prezintă anizogamie; califică gameții masculi și femeli care sunt diferiți din punct de vedere morfologic și/sau fiziologic; heterogam.


Anizogamie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anisogamie)

1. (biol.) mod de reproducere sexuală în care cei doi gameți care fuzionează sunt diferiți din punct de vedere morfologic (ca formă, mărime și structură); heterogamie.

2. (antonim) izogamie.


Arhimicete

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. archimycètes)

1. clasă de ciuperci primitive, microscopice, cu talul format dintr-o singură celulă, parazite, înmulţindu-se asexuat prin zoospori sau sexuat prin izogamie.


Heterogamie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hétérogamie)

1. fuziune a doi heterogameţi; anizogamie.

2. fuziune între doi gameţi provenind de la indivizi diferiţi.


Homoiogamie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. homoiogamie)

1. (biol.) fecundație realizată prin unirea a doi gameți identici sub aspect morfologic, dar diferiți sexual din punct de vedere fiziologic; izogamie.


Izogam, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. isogame)

1. care prezintă izogamie.