Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. isolation)
1. strat izolant între două medii sau sisteme fizice.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (termo- + izolaţie)
1. tehnică folosită pentru a limita transferul de căldură între un mediu cald și unul rece; izolare termică, termoizolare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (auto- + frigorific)
1. autovehicul special amenajat, prevăzut cu izolație termică și instalație frigorifică, folosit pentru transportul mărfurilor perisabile; autofrigider.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (auto- + izotermă)
1. mașină de transport care menține o temperatură constantă; vehicul utilitar cu izolație întărită prin adăugarea de spumă izolatoare; izotermă.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. désisoler)
1. a înlătura o (stare de) izolație; a reintegra.
2. a înlătura un izolator electric.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fostérite)
1. grup de răşini, agent de impregnare a izolaţiei înfăşurărilor electrice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. perditance)
1. conductanţă electrică a izolaţiei unei linii de telecomunicaţii ori de transmisiune a energiei electromagnetice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (surdo- + barocameră)
1. barocameră cu izolaţie fonică perfectă.