Dictionar

Izotopie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. isotopie)

1. proprietate a unor elemente chimice de a fi formate din mai mulţi izotopi.

2. (lingv.) ansamblu redundant de categorii semantice, care face posibilă lectura coerentă a unui text.


Atomoterapie

Parte de vorbire: s.
Origine: (atom + -terapie2)

1. aplicare a izotopilor radioactivi în diagnosticare şi tratament.


Beta

Parte de vorbire: s.m. inv.
Origine: (fr. bêta)

1. inv. a doua literă a alfabetului grecesc (β, Β), corespunzând sunetului b.

2. radiaţie ~ = radiaţia emisă de nucleul izotopilor radioactivi, din electroni.


Betaterapie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bétathérapie)

1. tratament medical cu izotopi care constituie surse de radiaţii beta.


Calutron

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. calutron)

1. separator electromagnetic de izotopi.


Cobaltoterapie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cobaltothérapie)

1. tratament al tumorilor maligne cu izotopi radioactivi de cobalt.


Izotopie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. isotopie)

1. proprietate a unor elemente chimice de a fi formate din mai mulţi izotopi.

2. (lingv.) ansamblu redundant de categorii semantice, care face posibilă lectura coerentă a unui text.