jantă
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. jante)
Etimologie: (fr. jante)
1. partea exterioară periferică a unei roți de automobil, de bicicletă, pe care se montează pneul.
2. a rămâne pe ~ = a) a avea un cauciuc dezumflat; b) (fam.) a rămâne în pană de bani.