Dictionar

Rezultate principale (Jaz,):

Jaz

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., amer. jazz)

1. muzică modernă cu ritm viu, sincopat, cu caracter de improvizaţie, preluat din folclorul negrilor din America.

2. orchestră formată din instrumente de suflat şi de percuţie, care execută acest gen de muzică: jazband.


Rezultate secundare (Jaz,):

Jaz-rock

Parte de vorbire: s.
Origine: (amer. jazz-rock)

1. stil aflat la confluenţa dintre jaz şi rock.


Jazband

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr., amer. jazz-band)

1. formație orchestrală de muzică de jazz; (rar) jaz.


Jazman

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (engl. jazzmann)

1. interpret de jaz; membru al unei trupe de jazz.


Jazofil, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. jazzophile)

1. persoană căreia îi place muzica jazz; iubitor de jaz.


Aligator

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. alligator)

1. crocodil lung, cu botul lat, din fluviile Americii şi ale Chinei.

2. (fam.) amator pasionat de muzică (de jaz); fan.


Baladă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ballade)

1. poezie populară medievală în versuri endecasilabice sau septenare, care se cânta şi se recita.

2. poezie epică, populară sau cultă, care narează fapte istorice sau legendare; cântec bătrânesc.

3. (muz.) compoziţie vocală sau instrumentală cu caracter narativ.

4. (jaz) interpretare rapsodică a unei piese de către un solist acompaniat de orchestră.


Banjo

Parte de vorbire: s.
Origine: (amer., fr. banjo)

1. instrument muzical cu coarde ciupite, cu cutie de rezonanţă din piele, asemănătoare unei mici tobe, şi cu un gât foarte lung, utilizat în jaz.


Beat

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. beat)

1. /bit/ adj. inv. care aparţine beatnicilor.

2. s. n. (jaz) bătaie, timp al unei măsuri.

3. stil în rockul modern (şi în jaz) la începutul deceniului al şaptelea, care presupune accentuarea tuturor celor patru timpi ai măsurii.

4. (în formaţiile instrumentale) prezenţa tobei mari.


Be-bop

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. be-bop)

1. (mux.) formă timpurie de jazz modern, caracterizat prin folosirea armoniilor cromatice și disonante; bop.


Big band

Parte de vorbire: s. n.
Origine: (engl. big band)

1. ansamblu mare orchestral de jaz.