Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. coll/jazz/)
1. (muz.) stil în jazul modern caracterizat printr-o interpretare interiorizată, reţinută, cu sonorităţi puţin vibrate, aproape detimbrate, cu o frază relaxată, refuzând orice efuziune afectivă sau temperamentală.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. dirty, murdar)
1. (muz.) manieră în jazul vechi, în care efectele sonorităţii hot erau împinse la paroxism prin utilizarea abuzivă a unor factori „de culoare” ai sunetului instrumental.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. dixieland)
1. stil ritmat în jazul american, care constă din prelucrarea de către muzicienii albi a stilului de jaz negru din New Orleans, practicând improvizaţia colectivă la trei instrumente.
2. manieră de interpretare a acestui stil.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. gospel)
1. gen de muzică creștină cu dominanțe vocale care variază în funcție de cultură și utilizarea puternică a armoniei cu versurile creștine; muzică religioasă a negrilor înrudită cu bluesul şi jazul.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (amer. ragtime)
1. muzică sincopată și rapidă, specifică jazului, din fuziunea folclorului negru american cu muzica de dans a albilor.
2. stil pianistic prin execuția acestei muzici, marcând cu mâna stângă timpii tari printr-un sunet, în timp ce mâna dreaptă reproduce melodia sincopată și cu unele broderii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (amer. scat)
1. stil vocal specific jazului, în care interpretul substituie textului melodiei silabe sau sunete onomatopeice cu valoare ritmico-fonetică, imitând improvizaţia instrumentală.