Dictionar

jenant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. gênant)

1. supărător, neplăcut.
 

contrariant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. contrariant)

1. care contrariază.
2. plictisitor, jenant.
 

debruiaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. débrouillage)

1. acțiunea de a (se) debruia; debruiere.
2. capacitatea de a ieși din necazuri, din situații jenante.
 

disimulație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. dissimulation, lat. dissimulatio)

1. acțiunea de a disimula și rezultatul ei; disimulare.
2. faptul de a ascunde sau de a fi ascuns, de a masca un obiect, un sentiment, o acțiune etc.
3. acțiune prin care o persoană încearcă să ascundă, prin minciună sau prin mijloace frauduloase, un fapt jenant sau compromițător.
4. (var.) disimulațiune, (înv.) disimulăciune.
 

pană

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. panne)

1. nefuncționare accidentală a unei mașini, a unui autovehicul.
2. a rămâne în ~ = a fi împiedicat într-o activitate, a se găsi într-o situație (materială) jenantă.
3. poziție a unei nave cu pânze care nu înaintează, având velele orientate invers, astfel încât efectul vântului se anulează.
4. grindă longitudinală rezemată pe elementele transversale de rezistență ale acoperișului.
 

penibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. pénible)

1. care provoacă o impresie neplăcută; supărător, jenant.
 

ambaras

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. embarras)

1. ambuteiaj.
2. obstacol care oprește, care împiedică realizarea a ceva; ceea ce împiedică o acțiune, i se opune, o încetinește.
3. poziție jenantă, situație dificilă și enervantă; jena rezultată din această situație.
4. disconfort în acțiune sau vorbire; confuzie, jenă.
5. stare de spirit care rezultă dintr-o situație dificilă; incertitudine intelectuală.
6. încurcătură, jenă financiară, penurie.
7. perplexitate.
8. (var.) ambara.